Tinerii care nu se văd

Dacă ai fi adolescent, ai avea nevoie ca de aer de părinți, de familie. Atunci, la vârsta critică, atunci când ai pleca, dar nu știi unde, când te-ai angaja, dar nu știi la cine, când ți-ai lua un apartament cu chirie, dar nu ai bani - atunci e esențială familia. Familia nu te dă afară din casă. Familia te ajută când ți-e greu. Familia îți dă încredere în tine și speranță că poți, pe picioarele tale, să-ți faci o viață. Tinerii care cresc în sistemul de protecție sunt vitregiți de familie, de părinți. Aproximativ 3.500 ies anual și nu știu încotro să o apuce, nici cum să se descurce.

Greece

Centrul de Tranzit pentru Tinerii care ies din sistemul de protecție, inaugurat astăzi la Baia Mare de Hope and Homes for Children, Serviciul Public de Asistență Socială Baia Mare și Kaufland România e un proiect pilot. Am făcut împreună, prin finanțarea Kaufland, pe terenul pus la dispoziție de Municipiul Baia Mare, un mic bloc cu 19 garsoniere, pentru 19 tineri care își caută drumul în viață. Vor putea sta aici aproximativ doi ani, își vor putea asigura stabilitatea unui loc de muncă și vor trece peste șocul vieții independente. Serviciul va fi donat imediat Consiliului Local și va intra în structura de servicii sociale a SPAS Baia Mare.

Pentru tinerii care ies din sistem, e necesară alocarea de locuințe sociale. Pe lângă ei, familiile din zonele urbane si rurale marginalizate au nevoie de locuințe sociale ca de aer. Vorbim de un necesar de locuințe pentru incluziune socială care, la ora actuală, e cronic subevaluat și rămas în urmă. Credem că suma de aproximativ 50 milioane Euro, disponibilă acum pentru locuire socială prin fonduri structurale, e foarte mică și ar fi trebuit mărită de cel puțin cinci ori, asta în cel mai negru scenariu posibil. Statul ar trebui să aibă, în medie, între 16 și 18% procent de locuințe sociale, din totalul general al locuințelor. România are 2% locuințe sociale! Stăm cel mai rău din Uniunea Europeană și la acest capitol. Avem o soluționare validă la 40 de cereri de locuință socială. Deci, un procent de soluționare de 1/40. Asta, în condițiile în care media de soluționare în privința cererilor de locuințe sociale e de 1/5 la nivelul Uniunii Europene. Diferența e foarte, foarte mare și sper să ducă la acțiune directă, prin creșterea de cel puțin cinci ori a sumelor alocate prin fonduri structurale pentru locuire socială și chiar prin crearea unui Program Național de Locuințe Sociale.

Prezența Ministrului Muncii, Dragoș Pîslaru, a Secretarului de Stat din același MMFPSPV, Oana Țoiu, a Consilierului de Stat pentru Protecție Socială, Maria Gheorghiu, la inaugurarea acestui Centru de Tranzit pentru Tineri transmite un semnal puternic, de susținere a proiectelor făcute cu picioarele pe pământ, pe baza unor nevoi reale, cronice, ale celor mai vulnerabili dintre oameni.

Sper ca decența și conexiunea cu realitatea din teren să continue și după alegerile din decembrie, când clasa politică va înlocui tehnocrația la butoanele țării. Sper ca bunul simț și justa măsură să fie valorizate în continuare. Azi e un semn bun. Mulțumesc partenerilor pentru sprijinul în realizarea acestui proiect. Sute de tineri vor beneficia de el.

Baia Mare trebuie să fie în pole position pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021

După ziua de ieri, după prezentarea făcută de echipa Baia Mare 2021 și de ceilalți membri ai delegației, după sesiunea de întrebări și răspunsuri, cred că municipiul nostru e favorit pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii. Rareori am văzut așa o echipă. Leadership-ul și atitudinea lui Vlad Tăușance, expertiza Mihaelei Pușnava, dăruirea și emoția Andreei Ciortea, experiența lui Rareș Crăiuț, cuplate entuziasmului și nervului aduse de Izabella KisKasza, Alina Rad și ceilalți membri ai echipei - dau un melanj rar, mustind de profesionalism și angajament autentice. echipa-baia-mare-2021

I-am urmărit cu atenție de un an și jumătate. Au lucrat cărămidă cu cărămidă, au disecat chirurgical cerințele tehnice, au produs inovație și idei conectate la realități fie prezente, fie potențiale, ale orașului nostru. În sesiunile oficiale de ieri, au fost sudați și s-au comportat ca un organism viu, fiecare cu rolul și cu sarcinile sale. S-au completat, s-au sprijinit, au făcut front comun și au venit cu răspunsurile pertinente la fiecare întrebare a juriului.

Echipa Fundației Baia Mare 2021 a fost cu fruntea sus. Sunt competenți și cred că foarte greu îi poate ajunge, ca forță a mesajului și ca textură a bid-book-ului în ansamblul său. Înainte de toate, au procedat strategic și au fost vizionari.

Gabriel Zetea, Președintele Consiliului Județean Maramureș, Sebastian Lupuț, Prefectul Județului Maramureș, sau Noemi Vida, Vice-Primar al Municipiului Baia Mare au făcut fiecare în parte figură foarte bună, au vorbit articulat și au răspuns concret tirului de întrebări ale juriului, iar Peter Hurley i-a vrăjit cu povestea lui despre Maramureș.

Am vrut să spun toate astea acum, înainte de anunțul oficial care va fi dat public la ora 17.15 de juriu. Asta, deoarece convingerea mea e că nu au cum să ne depășească în viziunea pentru 2021 nici București, nici Cluj-Napoca, nici Timișoara. Aș fi foarte surprins dacă Baia Mare nu e desemnat Capitala Europeană a Culturii în după-masa acestei zile. Nici un oraș nu poate beneficia mai mult decât Baia Mare de această șansă. Și după ce am văzut oferta celorlalte echipe, pot afirma că nici una dintre ele nu are un concept la înălțimea celui oferit de Echipa Baia Mare 2021. Îi felicit și le mulțumesc pentru tot ce au făcut, indiferent de rezultatul care se va anunța curând.

Baia Mare, Capitală Europeană a Culturii în 2021

Locul unde te naști nu ți-l alegi, dar destinul a făcut să mă nasc în Baia Mare. În viață, însă, locul unde trăiești ți-l poți însă alege, iar alegerea mea și a familiei mele a fost tot Baia Mare, pentru că am încrederea că orașul are potențial. Aici îmi cresc copiii, sunt liniștit că eu și soția mea îi putem crește frumos aproape de familia mai largă și de prietenii noștri de-o viață. Aici e echipa mea, o echipă care face numele orașului cunoscut în toată lumea de vreo 18 ani încoace. Baia Mare are viitor, deoarece are tineri fantastici. Are oameni de calitate, care pot reinventa peisajul urban și vibrația străzilor pe care ne ducem viața de zi cu zi. Traiul aici îmi dă o stare de bine. E de ajuns să iau bicicleta, să ajung pe dealurile și pe munții care sunt la o aruncătură de băț. Pun schiurile în mașină și, în câteva minute, sunt pe o pârtie de vis. Iar dacă vreau să mă plimb cu copiii mei pe străzi, mă îndrept spre Centrul Vechi, care arată pe zi ce trece tot mai bine. je-suis-baia-mare

Baia Mare are autenticitate. Are trăire, intensitate, culoare și forță. Orașul acesta te face să-l iubești fără să-ți dai seama. Pentru peisajele pe care le vezi, pentru oamenii frumoși pe care-i saluți, pentru Piața Cetății, pentru felul special în care te inspiră.

Însă dintotdeauna am avut regretul că Baia Mare nu e definit prin cultură. Asta mi-a lipsit în permanență. Vreau un teatru mai bun, vreau operă în orașul meu, vreau filarmonică, vreau vibrație pe idei de literatură, de filosofie, am nevoie de respirația și de oxigenul pe care numai cultura ți le poate oferi. Iar pentru ceea ce vor băimărenii, pentru ceea ce tinerii dovedesc că apreciază - muzica, teatrul, filmul, literatura, arhitectura, etnografia, spiritul pozitiv de boemă și vibrația creatoare (sub orice formă ar fi aceasta) - titlul de Capitală Europeană a Culturii e pasul următor, esențial, pentru orașul nostru.  Cultura ne poate duce mult, mult mai departe. Șansa de a fi Capitală Europeană a Culturii în 2021 e o oportunitate extrem de rară. Suntem uniți pentru viitorul comunității noastre.

 

How to Do What Needs to Be Done for the Most Deprived Children

This summer holiday, Claudia Costea, a teacher and trainer, organised a summer kindergarten and school activities for the children on Pirita, a marginalised community on the outskirts of Baia Mare city. Most of them Roma, and chances were they would not join in for long. Actually, a cart and horse brought to the school some 94 children altogether, with an average of 40 per day, twice a week. Ages 3 to 16, they enjoyed the tutoring, the teaching, the mentoring and the whole learning process. Some of their parents were part of it, as well. The initiative was Claudia's, the heart and sould of this special initiative. She was a Hope and Homes for Children trainer and teacher for the last 15 years. Now, she joined the Social Services in Maramures County, and managed to bring on board the Municipality Social Services, alongside the Maramures School Inspectorate. Hope and Homes for Children and Somaschi have been the two NGOs which supported this initiative from beginning to end.

All 94 children will go to school in the autumn, which is amazing. Otherwise, they would have grown up without any education whatsoever. How much this means for their social inclusion, and for a real life,  is simply beyond words.

However, such initiatives require sustained action. These 94 children need a home. A pillow to put their head on in the evening, and a bed, a proper bed, without rats roaming around and without pigs and horses sleeping with them in the same hut. They need running water, and electricity, to have a chance to study in evenings, and to wash their faces and teeth in the mornings. This requires national government and local government action. Infrastructure development, social housing and a sustained vision for social inclusion and keeping families together.

Amazing people, like Claudia Costea, extraordinary organisations, such as Hope and Homes for Children and Somaschi, or strongly committed professionals, such as those in the Social Service and Maramures School Inspectorate - need backing and context: the European Union funding and the Government programmes and public policies to give sustainability and consistency to such projects.IMG_1813 Or, the 94 children will abandon school, conquered by pneumonia and lung diseases, or scabies, or rat bites, and their parents will have to leave them in state care as well, due to the lack of housing and a minimal decent living.

Strategia Națională a Locuirii - completări propuse de HHC România

A. Locuințele sociale - necesitate critică și argumentare A.1. Corelarea protecției sociale cu absența locuințelor sociale, pentru populația în risc de excluziune socială și abandon familial

România are cel mai mare procentaj IMG_1648de populație în situații de risc: 40,3%. Alți 29,4% din populație trăiește în condiții de deprivare economică severă. Un număr de 56.517 copii au intrat în atenția autorităților locale și regionale (SPAS și DGASPC) și a organizațiilor non-guvernamentale, și au nevoie urgentă să fie incluși în programe de prevenire a abandonului familial. Ei reprezintă, însă, doar vârful iceberg-ului. Cei aproximativ 8,6 milioane de oameni care trăiesc în condiții de sărăcie în România nu au la dispoziție servicii customizate, diversificate conform nevoilor lor. Iar problema majoră cu care se confruntă este locuirea. Intervențiile necesare sunt lăsate în responsabilitatea autorităților locale, însă fără alocările bugetare flexibile, fără mijloacele financiare necesare realizării intervențiilor.

Un număr de aproximativ 300.000 de copii sunt în risc major de abandon și separare de familie, datorită sărăciei, a lipsei locuirii, excluși social, izolați și abuzați prin deprivare de căldură, de lumină, de apă, de hrană, de îmbrăcăminte. În fapt, o mare parte a populației supraviețuiește în sărăcie. Mai bine de o treime dintre copii din România trăiesc în sărăcie - ei fiind cel mai afectat segment al populației în acest sens, urmați imediat de tineri. Probema majoră a familiilor celor mai vulnerabile e locuirea. Un segment important de populație e expus riscului de izolare și excluziune socială, iar o multitudine de factori provoacă, sau cresc exponențial, riscurile de excluziune și de segregare.

A.2. Incluziunea socială a familiilor din zonele marginalizate

Populația afectată de sărăcie extremă locuieşte în zone marginalizate. Comasarea populaţiei marginalizate în comunităţi mari, afectate în ansamblu de aceleaşi probleme, le face să fie grupuri compacte şi izolate social. Cauza este îndeosebi anvergura şi complexitatea problematicilor sociale cu care se confruntă acest segment de populaţie, în lipsa locuințelor sociale. Locuirea în condiţii improprii şi deprivarea de locuire (locuinţe improvizate, locuinţe construite abuziv, locuinţe fără aces la utilităţi, suprapopulate, cu standard de igienă nesatisfăcător) - sunt elemente favorizante pentru expunerea la sărăcie severă, pe termen lung.

A.3. Set de măsuri și soluții care pot să ducă la rezolvarea, cel puțin parțială, a incluziunii sociale a populației din zonele marginalizate/dezavantajate:

  1. Achiziția/dezvoltarea de locuințe sociale, cu monitorizarea SPAS-urilor din cadrul municipiilor, care să asiste proactiv, prin asistenți sociali plasați pe teren, familiile incluse în programul de locuințe sociale. Toate acestea să aibă loc în cadrul comunităților, unde să fie identificate problemele înainte ca acestea să devină de nerezolvat. Ca să ajungem la o transformare reală de paradigmă în incluziunea socială a celor mai defavorizate familii, serviciile sociale trebuie să fie acolo, în mijlocul lor, în mijlocul comunităților.
  2. Schimbarea criteriilor de acordare a locuințelor sociale, astfel încât beneficiarii principali să fie familiile și persoanele aflate în risc major de excluziune socială și segregare.
  3. Evitarea ghetoizării și a reizolării familiilor din comunități excluse social; evitarea comasării acestor familii în conglomerate de blocuri sau zone dezvoltate exclusiv pentru aceștia, prin achiziția directă, de pe piața liberă, a locuințelor sociale.
  4. Dezvoltarea unui sistem de asistare și sprijinire, pe principiul condiționării și responsabilizării populației beneficiare de servicii și intervenții sociale, în privința participării proactive la schimbarea, îmbunătățirea și menținerea unui stil decent de trai.
  5. Constanța furnizării de servicii sociale în comunitățile marginalizate și în pericol de excluziune socială.
  6. Investigarea posibilității de mutare și stabilire în locuințe din zone rurale a unor familii, sau grupuri mici de familii, provenite din populația marginalizată, acolo unde aceste familii își doresc acest lucru. Credem că există familii care și-ar dori acest lucru și mutarea ar putea contribui la rezolvarea problemei locuirii, dezvoltarea unei agriculturi de subzistență și integrarea în comunități rurale, unde se află proprietăți părăsite, la prețuri scăzute.

A.4. Sugestii de forme de sprijin, perioadele de timp al intervențiilor și bugetele acordate familiilor din comunitățile marginalizate social din România

Scopul major al acestor interventii să fie prevenirea excluziunii sociale, încurajarea incluziunii sociale și prevenirea separării copiilor de familie.

Forme de sprijin concret care pot fi acordate familiilor din comunitățile marginalizate:

  • Facilitarea accesului la spații de locuit (achitarea parţială/integrală a costurilor de chirie pe perioade determinate în timp).
  • Acordarea/suplimentarea unor resurse necesare pentru întreținerea, dotarea, consolidarea sau securizarea spațiului de locuit (plata unor restanțe la utilități, articole igienă, articole de mobilier, articole uz casnic, uși, lemne pentru foc, materiale de costrucție), identificate ca fiind imperios necesare.

Intervențiile oferite și perioadele de acordare a intervențiilor să fie stabilite particularizat, pentru fiecare familie în parte, în funcție de nevoile și potențialul fiecăreia. Perioadele de intervenție pot varia, de la 6 luni, până la 12 - 18 - 24 de luni, în funcție de specificul și complexitatea cazurilor. Zonele marginalizate sunt identificate ca fiind situate în 264 de orașe și în capitală[1]. Nu au o definiție clară și, tocmai din acest motiv, se pot include aici comunități sărace, marginalizate, segregate, ghettoizate, adică acele comunități care suferă, într-un fel sau altul de deprivare materială severă.

În zonele de tip ghetou există cel puțin trei probleme majore cu care se confruntă populația:

  1. Teama constantă de evacuare, având în vedere statutul locuințelor (lipsa actelor de proprietate, locuințe ocupate abuziv etc)
  2. Plata utilităților, efectuată cu greutate din cauza lipsei resurselor financiare constante
  3. Rețele de sprijin insuficient dezvoltate (din partea comunității, sau din partea autorităților locale).

 

B. Propuneri de acțiuni:

  1. Crearea de locuințe sociale într-un număr suficient, în fiecare dintre orașele țării. Finanțarea intervențiilor în prevenirea separării copilului de familie, care poate fi făcută, în mod concret, prin: facilitarea accesului la locuințe sociale pentru familiile aflate în situații de criză și pentru cei din comunitățile marginalizate și dezavantajate și prin forme de sprijin material direct pentru familiile cu risc social ridicat - acoperirea costurilor cu chiria/ hrana/ îmbrăcămintea/ cheltuieli curente, pentru familiile aflate în situații critice de iminență a separării de copii. Implementarea de programe comprehensive pentru prevenirea separării copilului de familie și de sprijin familial, cu prioritizarea acelor inițiative care cresc capacitatea familiilor de a genera venit, focusându-se pe angajarea în câmpul muncii și permițând, astfel, menținerea sustenabilă a copiilor în familie.
  2. Finanțarea sprijinului tinerilor care părăsesc sistemul de protecție specială, cu precădere prin facilitarea accesului la locuințe sociale, pentru că sunt cei mai expuși la eșec de integrare socială. Anual, aproape 4.000 de tineri ies din sistemul de protecție. Acești tineri sunt viitori clienți ai formelor cumulate de prestații sociale, de ajutor social și, ulterior, produc copii care ajung, la rândul lor, să îngroașe rândurile celor din sistemul de protecție.
  3. Dezvoltarea infrastructurii de locuințe sociale, pe o axă dedicată complementarității intervențiilor preventive, care să asigure locuințe cu destinație socială pentru grupuri vulnerabile identificate, precum: familii monoparentale, familii cu mai mult de trei copii, tineri din sistemul de protecție, copii și tineri din familii aflate în sărăcie severă. 

C. Criterii și condiții în achiziția și acordarea de locuințe cu destinație socială:

  • Alocarea locuințelor cu destinație socială ține cont de recomandările rezultate din diagnoza socială și evaluările individuale efectuate de profesioniștii furnizorilor de servicii sociale.
  • Locuințele sociale să fie acordate pe perioade determinate, după criterii mai complexe decât cele privind veniturile obținute, rezultate din evaluări ale familiei realizate de către serviciile sociale.
  • Locuințele sociale să fie acordate în complementaritate cu pachetele de servicii sociale, care să întărească capacitatea familiei de a rămâne împreună.
  • Locuințele sociale să fie acordate contractual, pe perioadă determinată, cu condiții clare de finalizare a formei de sprijin, pentru a evita crearea de dependență.
  • Amplasamentul locuințelor să fie în comunitate, nu izolat, de preferință în alte blocuri separate, nu în același bloc. Dacă sunt făcute în același bloc, vor fi integrate social și vor primi sprijin familii provenite contexte diferite: tineri proveniți din sistem, familii de etnii diverse, familii aflate în dificultate materială, sau șomeri.
  • Locuințele sociale să fie achiziționate de pe piața liberă, pentru că asta ar evita segregarea și ghetoizarea beneficiarilor de locuințe sociale.
  • Serviciul social implementator să dea dovadă de capacitate de gestionare a locuințelor sociale (chirie pentru familii în situații de risc, tineri, etc. cu specificarea duratei și a rezultatelor așteptate).
  • Includerea unui sistem de monitorizare a celor care primesc locuințe sociale și a progresului lor către atingerea rezultatelor estimate, pentru evitarea suprapunerilor de forme de sprijin către aceiași beneficiari.
  • Crearea de locuințe sociale pentru familiile din comunități marginalizate, prin intervenții customizate în funcție de analiza familială a nevoilor, alocaţii speciale, sprijin material și financiar, programe de integrare a părinţilor în vederea includerii pe piaţa muncii.

 

Beneficiile de impact, indirecte, ale incluziunii sociale prin furnizarea de locuințe sociale celor mai vulnerabile familii și categorii sociale: reducerea sărăciei; copii care se dezvoltă în acord cu nevoile psihologice, sociale, educaţionale și de sănătate specifice oricărui om; venituri mai mari din taxe; criminalitate mai redusă; adaptabilitate și integrare socială; tineri care părăsesc sistemul de protecţie a copilului și devin cu adevărat independenţi; familii vulnerabile menţinute activ din punct de vedere social, în locul transformării lor în factori de risc și în beneficiari permanenţi ai diverselor forme de prestaţii, alocaţii și beneficii sociale.

 

În ceea ce privește creșterea stocului de locuințe sociale, să fie prevăzute următoarele tipuri de acţiuni în Strategia Națională a Locuirii:

  1. Investiţii în achiziţia/cumpărarea/construirea/închirierea de infrastructură și apartamente și locuinţe sociale pentru sprijinirea incluziunii și integrării sociale a tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie. Sprijinirea tinerilor care părăsesc sistemul de protecţie, cu precădere prin locuinţe sociale, se justifică, ei fiind cei mai expuși la eșec de integrare socială.
  2. Investiţii în locuințe sociale pentru locuitorii zonelor marginalizate, prin integrarea posibilităţilor de achiziţie/cumpărare/construire/închiriere de locuinţe sociale (apartamente, case de mici dimensiuni), pentru familiile în situaţii foarte vulnerabile și critice, care sunt de natură să ducă la separarea copiilor de familiile acestora și la diminuarea riscului de excluziune socială.

D. Integrarea Strategiei Naționale a Locuirii cu Programul Operațional Regional, Axele 8 și 9 și cu Programul Operațional Capital Uman, Axa 4, pentru incluziunea socială la nivelul comunităților defavorizate

Alocarea financiară pentru investiții privind promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei este disproporționată între POR Axele 8 și 9, cea din urmă fiind mult subfinanțată (acum în valoare de doar 86 MEUR). În condițiile în care una dintre cele mai pregnante nevoi privind incluziunea socială la nivelul comunităților locale din România este cea de locuire, alături de cea de educație și de ocupare a forței de muncă, devine evident faptul că 100 MEUR nu pot acoperi în mod echitabil și eficient necesitățile investiționale în infrastructură privind incluziunea socială la nivelul întregii țări în colectivitățile urbane. La un calcul simplu, dacă cele 94 de municipii din România ar beneficia de finanțare în cadrul POR Axa 9, în urma realizării de Strategii de Dezvoltare Locală, ar putea fi realizate investiții de cca. 1 MEUR/fiecare municipiu, pentru exercițiul financiar 2014-2020, o sumă total insuficientă pentru a putea pune în aplicare măsuri integrate, în condițiile unei populații de cel puțin 342.000 de oameni care supraviețuiește în comunități marginalizate urbane, alături de alți 300.000 de persoane care trăiesc în sărăcie severă și pentru care problema locuirii e critică. Astfel, creșterea de cel puțin 5 ori a sumei alocate pentru locuire socială ar putea aduce la un minim necesar alocarea oportună și necesară pentru o nevoie reală și concretă a celei mai defavorizate și mai vulnerabilizate categorii de oameni aflați în risc critic de excluziune socială.

Măsuri:

  1. Corelarea POR - Axa 9 cu POCU - Axa 4.
  2. Creșterea finanțării intervențiilor care privesc incluziunea socială prin tipurile de intervenții și acțiuni care țin de dezvoltarea infrastructurii de locuințe sociale prin POR Axa 9 (sprijinirea regenerarii economice si sociale a comunitatilor defavorizate din mediul urban, în valoare de 86 MEUR) care să vizeze aplicarea a minim 3 proiecte integrate la nivelul unei comunități locale, cu aplicabilitate în zonele defavorizate. Alocarea financiara dedicata acestei axe este foarte mult subdimensionata, in conditiile in care in Romania au fost identificate, 843 zone marginalizate, în care supraviețuiesc aproximativ 342.000 de persoane doar în mediu urban, iar sumele alocate in prezent acopera doar necesarul unui numar mediu de 10 comunitati marginalizate, prin proiecte finanțabile conform surselor financiare dedicate la momentul actual. Propunem creșterea de cel puțin 5 ori a nivelului sumelor destinate implementarii DLRC și alocarea unei finantari cu destinatie speciala pentru locuinte sociale (POR Axa 9), printr-o strategie de acțiune care să răspundă nevoilor specifice ale zonelor geografice cele mai afectate de sărăcie, ale grupurilor-țintă cu cel mai mare risc de discriminare și de excluziune socială.
  3. Alocarea a minim 450 MEUR, la nivelul întregii Axe 9 (recalibrată).
  4. Flexibilizarea investițiilor finanțabile prin Axa 9, pentru includerea achizițiilor de imobile pentru locuire socială direct de pe piața liberă: terenuri, conversie de construcții pre-existente, reabilitări, achiziții de locuințe deja existente, eficientizări energetice, etc.
  5. Prioritizarea proiectelor de intervenție în crearea de locuințe sociale, precum și intervenție concretă în sprijin material diversificat, la nivelul comunității locale, prin Strategia de Dezvoltare Locală, sau Strategia de Incluziune Socială, pentru prevenirea separării familiale și încurajarea incluziunii sociale pentru cele mai expuse categorii sociale.
  6. Crearea în cadrul Axei 8 - dezvoltarea infrastructurii sanitare si sociale, Obiectivul Tematic 9 - promovarea incluziunii sociale si combaterea saraciei, (în valoare de 425 MEUR) a unei linii de finantare dedicata exclusiv locuințelor sociale; alocarea pentru Axa 8 este de 763 MEUR, din care se pot aloca doar 150 MEUR pentru locuinte sociale.

 

E. Concluzii

  1. E necesară creșterea stocului de locuințe sociale, astfel încât să fie acoperită populația care supraviețuiește în sărăcie severă și în comunitățile marginalizate din România.
  2. Se impune dezvoltarea unui Plan Național de Locuire Socială, care să poată coordona strategic implementarea acțiunilor Strategiei Naționale de Locuire, cu scopul reducerii excluziunii sociale și a segregării oamenilor care supraviețuiesc în comunități marginalizate, sau în sărăcie severă.
  3. Între categoriile-țintă, care să beneficieze de locuințe sociale, să fie incluse familiile cu mai mulți copii și tinerii care ies din sistemul de protecție socială.
  4. Achiziția locuințelor sociale să se facă de pe piața liberă, astfel încât să poată fi cumpărate apartamente din blocuri tipice. Această abordare ar sparge inerția segregării și a ghetoizării oamenilor care trăiesc în sărăcie severă și ar duce la incluziunea lor socială.
  5. Se impune creșterea de cel puțin cinci ori a sumelor prevăzute pentru crearea de locuințe sociale, pentru că, la ora actuală, acestea sunt disproporționat de reduse comparativ cu dimensiunea fenomenului de excluziune socială și a populației care supraviețuiește în sărăcie severă în țara noastră.

 

Hope and Homes for Children România

[1] Atlasul zonelor urbane marginalizate din România, MDRAP, București, 2014