Sunt voci care spun ca e rău că a fost dublată alocația per copil în țara noastră. Adică, am ajuns la 20 Euro/lună/copil, în loc de 10. Asta, în loc să ne scandalizăm că, în Uniunea Europeană, în care vrem să fim egalii lor, alocația noastră per copil e de vreo zece ori mai mică decât a lor. Asta, în timp ce peste 320.000 de copii trăiesc în sărăcie severă în țara noastră. În timp ce 75% dintre ei suferă de deprivare materială, mult mai intensă aici decât oriunde altundeva în Europa. În timp ce peste 400.000 de copii nu merg la școală, deloc. În timp ce mai avem aproape 9.000 de copii care supraviețuiesc în vreo 160 de instituții de tip vechi. Adică sunt abuzați sistematic, prin deprivarea de cel mai elementar drept la un mediu familial.

Alți 200.000 de copii sunt în risc sever de separare de părinții lor, datorită sărăciei endemice. Asociat riscului de separare, e riscul de abandon școlar. Iar serviciile de prevneire din structurile de stat sunt aproape inexistente, lipsite de asistenți sociali, și aceștia plătiți umilitor, ei înșiși, de multe ori, cazuri sociale.

Dar e 1 iunie. Și s-a promulgat o lege bună, de dublare a alocației pentru copii. Așa că e un 1 iunie cu totul special. Și toți deștepții care mai pot spune că e rău, să facă bine să afle și statisticile de mai sus. Sunt doar părticica aceea care se vede a aisbergului.

Aceea care nu se vede e partea cu bomba demografică. Nu mai facem copii, pentru că e prea scump. Dar poate e prea complicat să se gândească analiștii financiari mondeni la chestiunea asta.