Pe Claudia Costea o știu din anul 2001. De când a venit în Hope and Homes for Children. A lucrat la noi până la începutul anului 2016, cînd s-a angajat în Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului (DGASPC) Maramureș și, începând de anul acesta, a trecut în Serviciul Public de Asistență Socială (SPAS) Baia Mare. A venit în SPAS pentru că vrea să fie implicată mai mult în comunitățile marginalizate din oraș și face asta într-un mod extraordinar. Datorită ei în mare parte, peste 60 de copii de pe Pirită (una din pungile de sărăcie cruntă din Baia Mare) sunt în școală. De anul trecut, e aproape de comunitatea de oameni care trăiesc în sărăcie severă pe Pirită. Copiii ajung la școală duși cu carul de Simion, un om cu suflet, care-și zice ”țigan” cu mândrie. La cum își ajută vecinii și copiii, are și de ce să fie mândru.

În 5 ianuarie însă i-a luat foc coliba. Claudia s-a ocupat de refacerea colibei lui și scrie:

”Incet, incet locuinta lui Simion prinde contur. Saptamana viitoare va prinde si radacini. In realitatea asta care pare c-o ia razna, cativa oameni raman oameni. Asa ca, s-au adunat bani si voluntari si materiale de constructie si lucruri de umplut o casa, sau poate mai multe. - Cu incalzitu' ma descurc, iau un frigider aruncat la fier vechi si-l transform in soba! zice Simion azi. De cand lucreaza cu copiii, are program de dimineata pana pe la 6, si nu mai are cum sa-si procure existenta ca pana acum. Si-a vandut si calu'. Schimbarea asta nu i-a adus beneficii pe moment, dar cumva, crede in viitor. In momentul asta, lumea lui e mai plina de sens pentru mine, decat celelalte lumi, in care sunt nevoita sa traiesc.”

Uite cine i-a ajutat? Mihai Oncea le-a dat căsuța de lemn pe care o avea.  Loredana Mihaly a mobilizat tinerii cu care lucrează și îl pregătește  pe Simion să-și poată face cât mai bine munca sa cu copiii, Bogdan Ilutiu de la Fundația de Voluntari Somaschi adună materiale de constructie, iar Dan Lupsa s-a oferit să facă planul și să ridice locuința, împreună cu Simion și cu băieții lui.

Există un plan local pentru Pirită, cu SPAS, DGASPC, HHC, Inspectoratul Școlar Județean.

Ce fac DGASPC? SPAS? Ce fac ministerele de resort - MMFPSPV, MDRAP, MFE? De ce se sufocă în hârtii, complăcându-se într-o penurie halucinantă de lipsă de acțiune concretă? Unde au fost DGASPC și SPAS în acest mic proiect de salvare a unei familii? Cum s-au gândit ei, autoritățile responsabile de cei vulnerabili, la ”țiganul” Simion, cel care duce copiii la școală cu căruța? Cine ar duce 60 de copii la școală, dacă Simion nu ar mai putea?

Unde sunt DGASPC Maramureș și SPAS Baia Mare, atunci când e nevoie de intervenție directă și de fapte? Unde sunt ministerele astea mamut, Muncii, Dezvoltării, Fondurile Europene, atunci când oameni reali au nevoie de sprijin real? Și cât o să vă mai complaceți așa, în scuze penibile și explicații doctorale desfășurate în studii și manuale interminabile, plătite pe bani grei unor ”consultanți” pricepuți doar la bla-bla-uri?

Vă spune unde sunt. Fac mai mulți munți de hârtii. Produc mai multă maculatură. Se strofoacă să cheltuie bine banul public. Atât de bine, încât nu mai ajunge sprijinul lor la oamenii care au cea mai mare nevoie de ei, la amărâții care supraviețuiesc în sărăcie severă. Se pierde pe parcurs. Se rătăcește între birouri, între specialiști, între fel de fel de instituții. Cum se face că săracii sunt tot săraci, pungile de sărăcie sunt tot acolo unde le știam de ani și ani de zile, iar locuințele sociale sunt inexistente? Dacă vrei să vezi copiii cei mai săraci mergând la școală, te bazezi pe oamenii cu suflet mare și pe organizații non-guvernamentale.

Oameni buni, nu aici sunt gălețile cu bani! Gălețile cu bani sunt la autoritățile publice și la ministere! Oare vom apuca ziua aici când să vedem efectiv că ajung la cei foarte săraci?  Sau ne vom baza la infinit pe  Claudia, pe Loredana, pe Dan, pe Mihai, pe Bogdan și, mai ales, pe Simion?