Da, ați citit bine. Zero alocare de la bugetul central pentru sistemul de protecție specială și pentru persoanele cu dizabilități.

În cei 21 de ani de când lucrez în domeniul acesta, nu mi-a fost dat să aud de o decizie atât de extrem de dreapta. Dincolo de orice, liderii puterii actuale își spun - și le spun tuturor - că sunt de stânga. Că sunt pentru oameni și pentru un stat social. Ar trebui să fie promotorii unei arhitecturi de stat pentru care contractul social să fie piatra de temelie pentru viziunea bugetului de stat și a politicilor publice.

Tot efortul de susținere și finanțare a sistemelor de protecție a copilului și a persoanelor cu dizabilități pică pe umerii consiliilor județene și locale, oricum cocoșate peste măsură de ordonanțe de urgență scoase pe bandă rulantă, fără vreun dram de verificare, studii, sau previziuni de impact.

Aș spune că e un bluf, dacă ar fi vreun joc de poker. Aș fi tentat să mă gândesc la vreo tactică de negociere cu primăriile și cu consiliile județene, dacă aș mai putea credita leadershipul politic de la putere și mânuitorii de butoane din stratosfera guvernamentală cu o picătură de credibilitate.

Sper să se trezească la realitate și să nu se mai joace cu viețile a sute de mii dintre cei mai vulnerabili copii și oameni. Am întors pe dos toate justificările posibile, dar nu mi-a rămas nici una care să stea în picioare. Decât ”justificarea” inconștienței.

Cine a luat o asemenea decizie, e decuplat cu totul de realitatea țării în care trăim. E decuplat cu totul de orice fărâmă de umanitate.