În urmă cu vreo 16 ani, cândva în anul 2000, mă gândeam că era timpul să scriu o carte despre poveștile pe care le întâlnisem în munca alături de copiii din instituții. Am început în 1997, iar patru ani îmi furnizaseră material mai mult decât suficient pentru un jurnal. Îmi spuneam că ar fi fost păcat să nu împărtășesc experiențele, întâlnirile, trăirile mele celor din jurul meu, care nu se loveau de viețile atâtor copii, de destinele atâtor familii. De atunci, această intenție a rămas o dorință neîmplinită, așa cum sunt multe în viața noastră de zi cu zi. Experiențele, succesul, eșecurile – s-au succedat într-o nebunie de evenimente și întâmplări care s-ar fi cerut, fiecare în parte, relatate.

Iar apoi, am realizat că experiența și trăirile mele nu sunt doar ale mele. Și că acestea pot fi exponențial multiplicate cu experiențele unor oameni care au fost și ei implicați în protecția copilului. Iar aceștia, la fel ca mine, au povești de spus, experiențe de împărtășit. Toate, legate de copii, de familii, de sistemul social din România, de legi, de zbaterea cotidiană într-un marasm în care poți avea impresia că faptele tale nu înseamnă mai nimic, că nu prea are rost să te lupți, că muntele din fața ta e prea înalt ca să-l poți trece. Apoi îţi dai seama că cea mai bună şansă pentru reuşită o ai când nu lupţi singur..

Așa a apărut ideea blogului stefandarabus.ro: de la dorința de comunicare cu oamenii implicați în acest domeniu: angajați din consiliile județene, din consiliile locale, din ministere sau din organizațiile non-guvernamentale. Și, mai ales, tinerii din sistemul de stat, copiii. Cred că putem învăța multe din poveștile și experiențele lor. Opiniile pot avea nuanțe și poziții diferite, iar o platformă comună de expunere publică lipsea de multă vreme.

Cred că pe acest blog putem crea acest punct de întâlnire între idei, oameni și sisteme.

Acest spațiu va fi o agora pentru dezbateri directe, sănătoase, oneste, al căror spirit să fie unul constructiv, ce promovează soluții la probleme spinoase, de care ne lovim cu toții în activitatea de zi cu zi.

Întâlnesc psihologi care-mi spun despre dificultățile în lucrul cu sistemul de stat. Asistenți sociali, frustrați de lipsuri și de cantitatea de muncă. Îngrijitoare, asistente și educatoare – cu emoțiile și cu frământările lor. Discut cu directori de servicii sociale, cu colegi din alte organizații non-guvernamentale și ne spunem temerile, mirările și speranțele.

Iar apoi, toate acestea se pierd, în viteza proiectelor, în goana acțiunilor. Unele discuții, unele idei au sclipirea inovațiilor și a soluțiilor viabile: blogul stefandarabus.ro le oferă posibilitatea continuării, a creșterii, a dezvoltării în ceva mai amplu, prin simpla posibilitate a unei comunităţi de cititori avizaţi.

Sunt binevenite contribuțiile voastre. Putem forma un grup de presiune pozitivă, care să creeze un impact în domeniul protecției copilului din țara noastră. Sper să ne putem ajuta reciproc, să reușim să colaborăm și să tragem semnale de alarmă acolo unde se petrec lucruri dureroase, îngrijorătoare, precum cele prin care trecem la ora actuală: tăieri de personal, tăieri de alocații pentru copii, migrația asistenților maternali și a altor angajați din sistem spre alte meserii, legi neclare și ordonanțe confuze.

În egală măsură, m-aş bucura să semnalăm aici nu doar problemele, ci şi lucrurile bune care se întâmplă, oamenii, ideile şi proiectele de la care putem cu toţii învăţa ceva.

Vreau ca acest spațiu de comunicare să evite prejudecățile, să fie liber de presupuneri limitative, să încurajeze construcția de idei şi încurajarea pentru fapte. Acest demers va fi posibil doar cu sprijinul vostru. Contribuțiile și textele voastre pot crea o masă critică de influenţă prin care opiniile noastre să conteze. Singuri, nu putem face mare lucru. Împreună, însă, cu siguranță putem. Maria Tereza spunea așa: Poate ceea ce facem e doar o picătură într-un ocean. Dar oceanul nu va mai fi niciodată același.

Voi fi onorat să urmăresc ceea ce veţi dori să împărtăşiţi. Şi poate aşa, în loc de o carte, vor apărea capitole noi în domeniul bunelor practici legate de protecţia copilului şi toţi copiii vor putea să spere la o copilărie normală.

Ștefan Dărăbuș, Ph.D., MBA

Director Regional, Europa Centrală și de Sud,

Hope and Homes for Children