Tinerii ies din sistemul de protecție fără sprijin

Ești major. Ai terminat școala. Imaginează-ți că părinții nu te ajută. Că nu ai pe nimeni să-ți dea nici un sprijin. Că ești singur, pe picioarele tale. Greu îți poți imagina un coșmar mai urât. Ei, imaginează-ți că asta e realitatea cotidiană pentru tinerii care sunt scoși din sistemul de protecție a statului. După o viață prin instituții, după traume peste traume și după ce au fost cobai într-un sistem fără cap și fără coadă, ajung pe străzi. Trec de la o ușă la alta, fără succes. De multe ori, dorm pe străzi. Sub poduri. Prin scări de bloc. Mănâncă ce pot, cum apucă, de prin gunoaie, sau cerșind.

Nu toți ajung așa. Dar foarte mulți ajung așa. Și dacă familiile își ajută copiii să ajungă pe picioarele lor, și sistemul trebuie să-i ajute pe tinerii care ies din sistem să se adapteze, să se integreze social. Să-și țină un job, să aibă o casă. Altfel, vor ajunge niște asistați sociali toată viața.

E nevoie de o schimbare majoră. Trebuie aprobate resorturile prin care tinerii să poată fi sprijiniți pentru un start bun în viață. E posibil. Astfel, tinerii asistați social pot deveni contributori sociali și activi.