Nouă din zece români vor reguli pentru utilizarea excesivă a ecranelor la copii

…și totuși, jumătate dintre copii primesc un smartphone înainte de 10 ani.

 Conform sondajului Cult Research, realizat la începutul acestui an, 86% dintre români sunt de acord ca accesul copiilor sub 13 ani la rețelele sociale să fie limitat prin lege. Două treimi cred că, în clipa de față, un copil de 11 sau 12 ani poate intra pe orice platformă, fără ca părinții să afle.

Jumătate dintre copiii din România primesc primul telefon între 5 și 9 ani. Încă 46% îl primesc între 10 și 14 și stau, în medie, 4,4 ore pe zi în fața unui ecran. Doar 23% dintre părinți folosesc o aplicație de control parental și doar 33% se uită, din când în când, ce e în telefonul copilului. Spunem una și facem alta, din oboseală.

 Un părinte care îi dă copilului de șase ani un telefon o face pentru că, probabil, are ceva de lucru, copilul plânge, iar telefonul îl liniștește în 30 de secunde. Telefonul a devenit instrument de liniștire, iar accesul timpuriu s-a normalizat pentru că și ceilalți copii din clasă îl au deja. Presiunea vine de la sistemul în care trăim cu toții.

 Cei care susțin cel mai tare limitarea prin lege sunt părinții între 30 și 39 de ani, mai ales antreprenorii și cei care lucrează pe cont propriu, adică oamenii care au cel mai puțin timp să stea lângă copil și să vadă ce face pe ecran. Ei solicită un aliat, pentru că simt că au pierdut lupta la nivelul familiei și știu că nu o pot câștiga singuri.

 Am mai scris despre asta, când Australia a interzis rețelele sociale sub 16 ani și când școlile din Cehia au scos telefoanele din clase. Argumentul împotrivă pare să fie că asta e treaba părinților, nu a statului, dar părinții spun ei înșiși că nu mai e doar treaba lor. Psihologul Otilia Mantelers face o comparație pe care o găsesc corectă: am reglementat alcoolul și tutunul prin lege, tocmai pentru că am înțeles că unele lucruri nu pot fi lăsate doar în seama voinței individuale. Poate ar fi cazul să acceptăm că un părinte nu are cum să bată o industrie construită ca să-i țină copilul pe ecran.

Două observații.

Prima: studiul se referă la copiii cu vârsta sub 13 ani. Eu cred, și am spus-o de multe ori, că linia corectă e 16 ani. Creierul unui copil de 14 ani e la fel de vulnerabil la mecanismele de validare ale platformelor ca al unuia de 12, iar în multe privințe chiar mai vulnerabil, pentru că adolescența e vârsta la care nevoia de a fi văzut de ceilalți devine devoratoare. Cifra de 86% e un start, nu un punct de sosire.

A doua: sondajul a fost făcut online. Oamenii care răspund la chestionare pe internet sunt, prin definiție, cei conectați. Dacă chiar și ei vor reguli într-o proporție covârșitoare, îmi e greu să cred că restul populației gândește altfel.

 Ce urmează după rețelele sociale îmi dă însă mai mult de gândit decât rețelele în sine, iar inteligența artificială a început deja să schimbe felul în care copiii învață, comunică și își formează părerea despre lume, iar reacția noastră socială vine, ca de obicei, cu întârziere.

 Am trăit asta cu orfelinatele. Am înțeles că un sistem le face rău copiilor cu mult înainte să avem curajul să-l demantelăm și anii de întârziere s-au plătit cu viețile copiilor. Nu vreau să repetăm greșeala cu un sistem fără ziduri, dar care e peste noi, în dormitoare.

Așa că vă întreb pe voi, cei care sunteți părinți: câți ani avea copilul vostru când a primit primul telefon? Și dacă ați putea da timpul înapoi, ați face la fel?

Referință: Platformele online, un nou pericol pentru copiii din România, sondaj Cult Research, 2026