Despre demnitate și capacitatea de a îndura
Cred că persoanele cu nevoi speciale, cu dizabilități, îndură zi de zi grămezi de injustiții, de priviri dezaprobatoare, sau indiferență. Veți spune că mulți dintre noi îndură nedreptăți și că asta e lumea în care trăim. Așa o fi. Dar nu stăm în scaune rulante. Nici nu facem câte cinci ore de terapie rudimentară, ca să eliminăm secrețiile din plămâni. Nici nu ați suferit erori medicale, la vârsta de un an, care să vă țintuiască de pat, paralizați, la dispoziția celor din jur. Pentru acești oameni, cele mai frecvente obstacole sunt bordurile, trotuarele, scările de la intrarea in școală. Unii devin invalizi datorită unor accidente dramatice, stupide prin simplitatea lor (accidente de mașină petrecute într-o fracțiune de secundă, pereți care cad peste tine, rupându-ți coloana. Și totuși, unii dintre ei se ambiționează, scriu cărți cu cârlige de sârmă, devin doctori în arte plastice, organizează evenimente de conștientizare și chiar salvează viețile altor oameni cu dizabilități prin ceea ce fac. De multe ori, aduc idei noi, un suflu de autenticitate și, parcă, dizabilitatea îi face să vadă lumea cu alți ochi, așa cum uităm în general s-o facem. După cum spune unul dintre ei, ”filosofia după care mă ghidez e că, în ciuda faptului că sunt prins într-un scaun rulant, știu să mă bucur de viață și de tot ceea ce îmi oferă ea. Nu pot juca fotbal, dar mă pot plimba prin parc și știu că mulți oameni au uitat să facă acest lucru. Nu pot juca rugby, dar pot merge la teatru, cinema, sau concerte. Chiar dacă nu pot alerga, pot citi, pot povesti ceea ce am citit și îi pot ajuta pe alții să vadă mai bine lucrurile importante.”
Avem multe de învățat de la astfel de oameni. Poate, să ne bucurăm de viață, de sănătatea noastră, de puterea pe care o avem față de cei din jur, mai ales. Nu știu de ce, dar cred că, cu cât devii mai special prin ceea ce nu poți face, datorită unei boli, a unei erori medicale stupide, sau pentru că ai avut neșansa să crești fără familie, într-o instituție nenorocită - cu atât rezonezi mai profund cu lucrurile esențiale din viața asta: felul în care îți pui amprenta asupra celor din jurul tău; modul în care-i ajuți; felul în care vezi lumea din jurul tău și o lași să te umple cu sens și cu trăire.
Luni seara are loc Gala Persoanelor cu Dizabilități, organizată de Motivation România și ActiveWatch. La categoria Oameni cu Desăvârșire, am citit despre 47 de oameni aparte, care-și duc dizabilitatea, suferința, cu un soi de liniște sufletească posibilă doar prin atingerea unor revelații ce transcend cotidianul mărunt și obtuzitățile din imediatul care ne înconjoară. Am citit despre niște oameni minunați, ale căror povești de viață m-au tulburat. Și m-au făcut să-mi văd propria viață cu alți ochi. Poate sună patetic. Dar sunt al naibii de norocos. Și ca mine sunteți și voi, cei mulți, care aveți șansa să vă bucurați de două mâini pe care le puteți mișca, de două picioare pe care le puteți folosi, pentru că sunteți sănătoși.
Am face bine să ne folosim capacitatea asta fantastică pentru a genera mai mult bine pentru oamenii din jurul nostru. Și am putea începe cu familiile și cu colegii noștri.